jump to navigation

Procentul de constientizare a realitatii sau cat de in MATRIX esti august 27, 2010

Posted by cferseta in diverse.
Tags: , , , , , ,
add a comment

Acum 2-3 saptamani, cand am fost pe munte cu cativa prieteni, am ajuns sa discutam chestii grele, filozofice. 🙂

Si cea mai interesanta descoperire a fost ca toti oamenii au un grad diferit de percepere a realitatii. Unii sunt mai prezenti, altii sunt mai departe. Evident, cu cat un moment este mai emotional, cu atat procentul de constientizare a realitatii crestea. Si constientizarea realitatii ajungea sa fie 100% in cazuri extreme, cand adrenalina sau endorfinele erau la maxim. In rest, in viata de zi cu zi, perceperea realitatii este in jur de 30%

Eu personal imi aduc foarte clar aminte anumite momente, cand m-am apropiat de 100%: cand am intrat la facultate, cand am sarit peste o prapastie in Carpatii orientali, evenimente placute sau mai putin placute, etc. In general, cu cat procentul este mai mare, cu atat sansele ca acel eveniment sa devina memorabil cresc.

De aceea cand te vezi cu anumite persoane dupa jumate de an spun: „Nu am nimic cu ce sa ma laud”.

Pentru persoanele care lasa viata sa treaca pe langa ei, pentru persoanele care asteapta sa moara, pentru persoanele care traiesc la intensitate mica, viata este o monotonie de la un cap la altul, fara sare si piper.

Rutina zilnica face ca procentul de constientizare a realitatii sa scada dramatic. Un varf de 50% pe zi e mare lucru de multe ori.

Pe de alta parte, e interesant ca multora le place rutina. Le place sa nu aiba surprize (placute sau neplacuta). Cu alte cuvinte, prefera sa aiba o perceptie a realitatii mai scazuta. Si aceasta nevoie de rutina devine ca un drog. Este asa numita zona de confort.

Call 2 action: incercati sa aveti momente cat mai multe cu procent de constientizare a realitatii cat mai mare. Veti avea o viata mai plina si satisfacatoare:)

Oamenii sunt ca un virus februarie 10, 2008

Posted by cferseta in diverse.
Tags: , , , , , ,
1 comment so far

In ultima saptamana am vazut trilogia Matrix, Hotel Rwanda si o emisiune de c***t pe euforia tv (cred) – concurs de shopping. Si am facut o corelatie.

1. Smith i-a spus lui Mr. Anderson ca oamenii se comporta ca ca un virus. In conditii de resurse existente, se extind la maxim, cat le permit resursele, si pana gazda moare.

2. In Hotel Rwanda, in fata genocidului, actorul principal vorbeste cu un reporter vestic, exprimandu-si speranta ca Vestul va vedea imaginile socante si va interveni. Iar reporterul ii da peste nas, spunand ca vesticii o sa zica „Oribil” si o sa continue sa manance in continuare la televizor.

3. La emisiunea de shopping, era o duduie care avea o groaznica problema existentiala. Ca mai are 10 minute si 15 dolari sa cumpere o pereche de cercei pentru concurs. Mi s-a parut superficialitate dusa la infinit.

Poate ca fiinta umana medie, cu un IQ de OTV, fie ca traieste in US sau in sectorul 5, este interesata doar de viitorul ei pe termen scurt. Si atat. Nu o intereseaza poluarea, nu o intereseaza ca lasa lumina aprinsa aiurea in casa, nu o intereseaza genocidele. Ci micile probleme zilnice: unde sa se duca la mall, ce film sa vada saptamana asta, cu ce sa se imbrace luni la munca, cat costa intretinerea, etc. Marile guverne alese de oameni average, aplica masuri pentru acestia. De aceea tratatul de la Kyoto nu a fost semnat de SUA. Doamne fereste sa piarda republicanii/democratii/industria/locurile de munca. Competitivitatea trebuie pastrata. Nu-i asa?

Oamenii, ca si virusii, nu sunt preocupati ca prin activitate negandita la nivel macro, o sa omoare gazda. Se pare ca Mr. Smith avea dreptate.

PS. Aceiasi discutie despre gandirea limitata a oamenilor se poate duce despre Inteligenta Artificiala. Hollywood-ul a explorat cateva rute foarte posibile: Terminator, I robot, Matrix.